Pentru mine, primul pas este, de fiecare dată, dialogul cu viitorul beneficiar al spațiului pe care îl voi amenaja. Scopul meu este cunoașterea detaliată a așteptărilor și dorințelor sale, a nevoilor, preferințelor și a modului personal în care interacționează cu spațiul.
Al doilea pas este dialogul meu cu spațiul, felul în care acesta mă face să vibrez și să mă bucur, sau poate să mă emoționez și să-mi opresc, pentru o clipă, respirația, când îl văd pentru prima dată.
Atunci începe totul: febra căutării, nopțile de frământări și zilele hiperactive.
Urmează apoi tatonările, începuturile de idei și, în sfârșit, ea, Ideea. Abia după aceea vine creația, povestea pe care deocamdată o văd doar eu și pe care trebuie să o spun mai departe.
Odată găsită ideea de amenajare, îmi reiau firul căutărilor, de data asta concentrându-mă pe segmente concrete. Mă focusez pe fragmente din ce în ce mai specifice, ținând cont de felul în care sunt calibrate volumele, de dimensiuni, iluminat și funcționalitate. Aici intervin piesele ce completează ansamblul: culori, forme, materiale potrivite, îmbinări, stiluri, tușe personale, elemente ce urmează să personalizeze spațiul, creionând portretul viitorului său beneficiar.
Punând piesă cu piesă până ce puzzle-ul devine complet, mă străduiesc să valorific la maximum potențialul fiecărui spațiu cu care lucrez, transformândul în locul potrivit pentru omul potrivit.