Casa Fericită: despre designul unui Rai pe Pământ
De ce am numit acest proiect Casa Fericită? Răspunsul evident e acela că toți membrii familiei care urmau să se mute aici se simt acum minunat în noua lor locuință. Dar mai există și alte răspunsuri, mai puțin evidente: acela că familia respectivă, fericită de venirea pe lume a încă unui copil, și-a schimbat vechiul domiciliu cu un altul, mai spațios și perfect adaptat exigențelor sale multiple; că prin această mutare, tatăl familiei s-a reîntors, nu doar simbolic, ci și la modul concret, palpabil, în casa copilăriei lui fericite; și, nu în ultimul rând, că membrul blănos al familiei e și el bucuros să se răsfețe într-o curte și o locuință mult mai prietenoase și mai potrivite nevoilor lui.
De ce acest proiect a reprezentat pentru noi o provocare imensă? Deoarece înainte de venirea noilor proprietari, acest imobil a avut o altă destinație, a fost necesar ca întreaga locuință să fie transformată și refăcută. Aspecte tehnice precum construirea unei scări interioare de acces spre demisol, înlocuirea sistemului de încălzire, schimbarea completă a pardoselilor, schimbarea destinației camerelor sunt doar câteva dintre problemele ridicate de nevoile și pretențiile proprietarilor.
Parterul Casei Fericite: Roșul Tomato al bucuriei
S-a dorit ca parterul să rămână nemodificat. Această dorință a contribuit la minimizarea costurilor, ca de altfel și felul în care am gândit adaptarea mobilierului din fosta locuință la noul spațiu.
O contribuție a echipei de design a fost aceea cromatică: roșul tomato al macilor, prezenți încă de la intrare, ridică gardul exterior la rang de design de obiect, înviorând aspectul destul de cuminte de Bauhaus târziu al casei.
Gardul cu maci roșii semnalizează discret locația, anticipând atmosfera caldă și relaxată care îl așteaptă pe cel care va călca pragul. Simbolul macilor pe care l-am folosit are două referințe principale: prima îi aparține emblematicei Zaha Hadid, care i-a folosit în decorarea muzeului Maxxi, iar a doua sunt macii stilizați de Provence aflați în vaza decorativă de pe hol. Ușa de la intrarea în casă, precum și pardoseala holului, a livingului și bucătăriei, pentru care am folosit rășina epoxidică, continuă și ele cromatica roșu-tomată.
Biblioteca celor 1001 de cărți (nu le-am numărat, dar cu siguranță nu le exagerăm numărul) este o cameră aparte, în care roșul tomato nu apare decât în mod excepțional; atmosfera de liniște și concentrare este întreținută de lemnul natur al bibliotecii și decorul minimalist. Pardoseala aparent vintage, dar de o cromatică vie, creată special de Manolo Manufaktura pentru proiect, întreține senzația de ieșire din timp. Scaunul și fotoliul sunt piese singulare de decor minimalist, iar biroul cu linii simple, sobre, iluminat discret de Flos, oferă un cadru liniștit în care poți să te concentrezi și să creezi.
Bucătăria și livingul continuă cromatica de la intrare, dar marea noutate o reprezintă seria enigmaticelor fețe ale legendarului Fornasetti, părintele designului italian, care este de altfel și pasiunea obsesivă și declarată a designerului casei. Viziunea lui caleidoscopică, multiplicitatea de fețe a fost discret anunțată de fotoliul cu patru chipuri aflat pe holul de la intrare. Prezența maestrului Fornasetti se regăsește atât în vaza și lampa din living.
Insula care desparte (și, în același timp, leagă) bucătăria de living a fost gândită ca fiind spațiul central al casei: aici se adună întreaga familie. Prin folosirea hotei incorporate s-a reușit evitarea spargerii unității spațiale (care ar fi fost rezultatul utilizării unei hote obișnuite).
Folosirea corpurilor de iluminat semnate de designeri celebri contemporani cu Fornasetti (produse de Fontana Arte), liniile simple, discrete ale scaunelor Eames și ale mesei temperează cromatica vie și accentele metalice ale lui Fornasetti.
Livingul e mobilat simplu, canapelele de catifea mov închis fiind înviorate de fotoliul-floare verde Bloom, realizat manual și multipremiat.
În camera de baie ies în evidență ca element de design oglinzile cu fumuri colorate de la Hybride luminate discret de o lampă în perfect echilibru.
Demisolul Casei Fericite: Galbenul Zinc e împărat
Pentru accesul de la parter la demisol a fost nevoie să construim o scară interioară pentru care am folosit metal și lemn. Dacă roșul tomato a fost culoarea parterului, la demisol galbenul tronează: pardoseala galben zinc, pentru care am folosit rășină epoxidică, are rolul de a înveseli și a da senzația de comfort și căldură unui spațiu gândit în primul rând ca loc de distracție și deconectare. Același galben se regăsește în cele mai mici detalii.
Aici, la demisol, se află hobbyroom-ul, camera în care fiecare membru al familiei se poate relaxa într-un fel sau altul. Mai ales în acest spațiu al casei spiritul ludic al designerului s-a descătușat. Și cum s-a manifestat această ludicitate? Un cufăr vechi, cu o istorie aparte (piesă unică, venită în Europa din Canada în vremuri interbelice) e folosit pe post de masă, în fața canapelei.
Pianul sobru se alătură în mod inedit unei colecții de CD-uri și are deasupra sa inscripția ROCK, realizată cu litere mari, luminoase pe peretele vechi, din cărămidă (din punct de vedere tehnic a fost o întreagă poveste montarea efectivă a fiecărei litere prin acest perete).
Povestea istorică a cufărului nu e insulară, fiind continuată de corpurile String, brand suedez din 1950, care sunt suspendate deasupra canapelei. Merită menționat că aceste corpuri de mobilier au valoare sentimentală pentru un alt membru al familiei, reprezentând și acestea o imagine a copilăriei sale.
În camera de oaspeți se remarcă din punct de vedere cromatic covorul multicolor de la Săpânța, lucrat manual.
Etajul Casei Fericite: un vis Albastru marin
Accesul de la parter la etaj se face prin scara interioară care a existat inițial, și care a fost păstrată și recondiționată. Merită menționat că renivelarea pardoselilor prin îmbinarea vechiului mozaic cu noul parchet a fost obținută cu multă trudă de echipa noastră. Aici podeaua este acoperită de parchet și covoare, spre deosebire de parter și demisol, așa că nu mai avem de a face cu o culoare vie predominantă, ca în acele cazuri. Totuși, o anumită culoare se regăsește în întregul spațiu al etajului, chiar dacă nu la fel de pregnant: albastrul marin, culoarea visului, a mării și regalității.
Designerul și-a exprimat spiritul ludic la acest nivel al casei în primul rând prin realizarea a două camere de baie nonconformiste. Baia copiilor, menită să deservească doi copii de vârste și genuri diferite, are pereții acoperiți de gresie graffitti multicoloră, care cu siguranță înveselește activitățile de spălare, obligatorii, dar întotdeauna neplăcute celor mici.
Cealaltă baie, a adulților, ar merita să se numească Baia lui Alice in Wonderland. Deși bicoloră, folosind doar albul și negrul, această cameră de baie creează un șoc vizual datorită jocului neașteptat de linii și buline al pereților și podelei, precum și iluminării. Spațiul pentru duș s-a dorit a fi generos, incluzând de altfel și o banchetă. Zona de laundry, în care se află mașinile de spălat și de uscat rufe, este perfect mascată.
În camera Lego, aceea a copilului mai mare, totul a fost gândit în jurul patului Lego conceput special pentru acest proiect. Gândit cu spațiu de depozitare și integrat cromatic cu ușurință, patul Lego a fost un succes și în alte două proiecte. Albastrul se regăsește atât în unul dintre pereți, cât și în scaunul albastru cobalt de la Moustache și, nu în ultimul rând, în lampa robot albastru marin Lampster. Dulapul preia o altă culoare prezentă în patul Lego multicolor: verdele.
În camera copilului mic merită atenție câteva piese de design cum ar fi covorul Dare to Rug albastru cu accente roșii și roz, precum și motivul fluturilor, prezent atât în draperie cât și pe ceas. Mobilierul e simplu, alb, dând spațiu de desfășurare celorlalte detalii cromatice. Ilustrațiile discret colorate de pe perete spun povestea Domnului Somn.
Holul etajului e conceput ca o mică oază, o zonă de loisir: covorul în formă de lagună, leagănul, maimuțele care atârnă, totul îmbie la joacă și relaxare.
Albastrul se regăsește și în dormitorul luminos și spațios, unde covorul albastru turcoaz, venit din Noua Zeelandă, spune și el o poveste a lui, pufoasă ca un nor.
În concluzie, deși toți membrii acestei familii sunt niște persoane pretențioase (fiecare având, desigur, pretenții diferite față de ale celorlalți), până la urmă noi am reușit să-i mulțumim pe toți. Homeworks done!:)
